12. 15.07.

… am fost atât de aproape; am fost atât de aproape de data asta. Mai că am simţit-o, am atins-o, am mers braţ la braţ cu ea.
dar cred că cineva se plictiseşte tare şi se distrează de minune pe seama mea…

De ce?! De ce azi?! De ce acum?! De ce aşa?! De ce iar?!

şi, nu, nu e o criză adolescentină sau un capriciu sau un moft!!! E doar o greutate, ce-mi sfâşie umerii şi îmi dărâmă sufletul, din cauza căreia nu mai pot merge cu fruntea sus.

Dar ei nu-i pasă.
Nimănui, de altfel.