Nu te cred 03.06.

În seara asta am decis că nu am să te cred când spui lucruri urâte. De ce nu ai învățat să minți? Să te prefaci că-ți pasă… Să schițezi un zâmbet, nu să razi… Să taci în loc să vorbești… Să răspunzi la ce te întreb, nu să iți arunci privirea-n pământ și să taci… taci… Să te uiți la mine și să-mi spui că mă iubești, nu pentru că ți-am spus eu primul sau pentru că e dimineață și a devenit o rutină… să-mi spui asta deodată, pur și simplu pentru că tu chiar mă iubești. Doar că nu știi asta încă, defapt nu știi asta deplin…..

Eu te iubesc. Și nu faptul că o spun demonstrează asta, dar te iubesc. Mult…mereu…totdeauna. Dacă nici asta nu e iubire, tot amalgamul ăsta de trăiri care ne-a ajutat să trecem peste atâtea, atunci te rog învață-mă ce e iubirea…

Vreau doar ca într-o dimineață sa vii la ușa mea fără să știu asta, să mă săruți și să mă iei de mană și să-mi spui că vrei să mergem undeva…. și să nu facem nimic… doar să mergem… nu, nu să ne plimbam să admirăm sau mai știu eu ce… să mergem… să treacă pe lângă noi stradă după stradă, bloc după bloc, om după om , minut după minut…

Și totuși dacă tu chiar nu mă iubești? Și toată dragostea asta e produsul minții mele pe prea multe vise, suprasolicitându-se, ajungând încet la dependență și după supradoze de vise… Și dacă e așa, ce-mi rămâne de făcut? Să-mi las mintea să se arunce de pe propriile culmi pe care a urcat încet dar sigur, să se izbească de asfalt care miroase a încins, totuși să nu moară, să o resuscitez puțin, dar să vii să calci pe ea… Sau să încerc să te fac să mă iubești. Dar dacă încă nu o faci, ce-aș putea să fac mai mult… da, știu clișeul “totdeauna se poate mai bine”…dar dacă de data asta nu se poate?! Dacă nu sunt ce vrei și nu ai realizat asta… și te amăgești cu ideea ca “i’m the right one” doar pentru că eu te iubesc, pentru că sunt drăguț, pentru că mă poți prezenta alor tăi fără să-ți fie rușine, pentru că mai știu să glumesc sau pentru faptul că exista pasiune intre noi. Pasiunea nu e iubire, sau e?

Poate mă iubești. Adică știu că mă iubești, cel puțin vreo 15 ore pe zi așa e… în rest nu am habar și nu vreau să știu… ba vreau, dar mi-e frică.
Mă iubești, nu-i așa?
Aș vrea să-mi răspunzi … să mă înțelegi, nu doar să mă auzi… să mă crezi… să mă pierzi în tine…

În seara asta am hotărât să nu te cred, chiar dacă spui că nu ma iubești. Pentru că o faci…nu?